Admiterea și stresul

Se apropie încet încet admiterea pentru viitorii studenți ai UMF-ului, iar stresul este invers proporțional cu durata până la examen, cu un maxim în timpul examenului. Se ajunge chiar în situația în care intrarea la UMF pare să fie obiectivul vieții.
Dar este ok acest stres? Influențează pozitiv sau negativ stresul?

Totul depinde de perioada de care vorbim!

Și astfel avem:

Perioada dinainte de admitere, de pregătire.

Stresul e benefic, deoarece cea mai bună motivație și poate cea mai bună armă contra procrastinării este FRICA. Frica față de ce? Față de eșec, desigur!
În această perioadă este bine să înveți cât mai mult, să dai tot ce poți tu pentru admiterea aceasta și să NU pierzi vremea, să NU amâni ce ai de făcut. Crede-mă, în cazul nefericit al unui eșec, mai ales unul la limită, vei regreta enorm că în loc să înveți mai mult, ai pierdut vremea pe Facebook.
Alt stimul care să te facă să înveți? Competiția! Practic, gândește-te că în orice moment pe care l-ai pierdut, ceilalți candidați la admitere au învățat și te-au întrecut în cursa pregătirii. (evident, și ei pierd timpul, dar îi mult mai bine să te aștepți la ce-i mai rău și să fii pregătit decât să te aștepți la ce-i mai bun și să fii complet nepregătit)
Așadar, învață mult și bine! De asemenea, mănâncă sănătos, hidratează-te corespunzător, asigură-te că îți iei toate vitaminele și mineralele necesare! Și dormi bine– creierul sortează și stochează informația în timpul somnului! Dar un viitor medic știe lucrurile astea, nu? 🙂

Săptămâna cu examenul.

Ești pe ultima sută de metri, se apropie Momentul adevărului și ai impresia că nu mai ai stare, stresul îi dăunător.

Ce voi face dacă nu intru? Sunt incapabil(ă) dacă nu intru! Cum să stau un an acasă?

sunt doar câteva din gândurile ce te bântuie în această perioadă. De asemenea, îi perioada în care dragostea față de UMF îi maximă comparativ cu tot restul vieții tale :)) . Niciodată n-o să mai idolatrizezi atât UMF-ul! :)) Hai că am făcut și o glumă, că simt că deja te agiți. 😀
Cred că unul din cele mai importante lucruri de făcut în acest moment este să realizezi că eșecul este o posibilitate, ca și orice în lumea asta. Pregătindu-te, ai încercat să înclini balanța în favoarea succesului și în defavoarea eșecului! Dar mereu va rămâne posibilitatea eșecului, teoretic,mereu există o șansă de 0,004% sau cât să pici! La fel cum există și o șansă infimă de a fii lovit de meteorit când ieși pe afară.
Ce încerc să spun îi că trebuie să
accepți posibilitatea unui eșec, ca să te poți concentra pe examen și să nu te gândești la situații în care nu intri. Trăiește în prezent, nu într-un viitor ipotetic!
Chiar și în cazul unui eșec, te asigur eu că nu îi capăt de lume. Nu, viața ta nu se termină aici, UMF-ul nu îi singura posibilitate în viață, nu îi centrul Universului. Da, știu că îți dorești foarte mult să ajungi aici, dar te anunț că există și alte universități în minunata noastră patrie și în lume. Apropo de universități, recomand să îți depui dosarul și la alte facultăți, să îți ofere o siguranță și o liniște în plus.
De asemenea, ai să observi și ai să te preocupi în mod special de câți candidați vor fi pe un loc. Greșeală! Lasă candidații în pace! Nu te stresa suplimentar! Tu știi cât ai învățat și ai muncit, lasă-i în pace pe restul!

Momentul adevărului- ziua admiterii.

Ignoră titlul pompos de paragraf ! (trebuie să te fac să citești mai departe, nu?)
Te-ai pregătit foarte bine până acum, îi momentul tău să strălucești și să le arăți celorlalți că ai muncit! Căci, tu știi și ești liniștit(ă) că ai făcut tot posibilul. Practic, admiterea îi doar o formalitate pentru tine acum!
Așadar, cu o zi înainte recomand cu tărie să NU mai înveți. Relaxează-te, odihnește-te, vizitează orașul în care-ți vei petrece cel puțin următorii 6 ani- să fie plimbarea ca un fel de trailer pentru ce urmează în viața ta.
Foarte IMPORTANT! Să te culci devreme și să nu te tot gândești la cum va fi ziua următoare! Trăiește în prezent, ești în seara de dinainte, trebuie să dormi, admiterea îi mâine.
În ziua admiterii, recomand să mănânci înainte- știi bine că neuronii funcționează cu glucoză și, de asemenea, știi foarte bine că un stomac care face scandal în abdomenul tău îi o senzație neplăcută. Plus, nu ar fi fair-play să nu îți lași colegii de suferință admitere să se concentreze. Dacă nu îți va fi foame? Încearcă să mănânci totuși ceva!

Nu lăsa hipoglicemia să îți saboteze neuronii!

Și precis ai văzut în ghidul admiterii că ai voie cu ciocolată și apă: ascultă de cei ce au scris ghidul și musai să ai ciocolată și apă cu tine. Nu, nu te îngrași cât ești stresat, fiindcă SNC simpatic, prin intermediul receptorilor adrenergici Beta3 favorizează lipoliza! Deci, liniștit(ă), consumă ciocolata înaintea/ în timpul examenului! Glucoza îi mană cerească în condițiile admiterii!

Dar ce faci, totuși, în cazul nefericit în care nu intri? Repet: nu-i o tragedie.
Crede-mă, există lucruri mult mai grave și triste pe lumea asta decât să pici o admitere! Există în spitale o grămadă de bolnavi, cu boli cronice sau cu boli incurabile, care își duc zilele în chinuri și supărați. După ce le vezi tristețea de pe chip cu ochii tăi, ajungi să realizezi că viața îi mult prea scurtă ca să te superi pentru orice și apreciezi că tu în regulă.
Tu ești sănătos/sănătoasă, ești tânăr(ă), ai toată viața înainte, nu lăsa eșecul admiterii să te demoralizeze și nici să te oprească. Plus, dacă vrei să nu ai regrete că nu ai ajuns la UMF, întreabă-mă pe pagina de FB Medicus și-ți voi descrie cu lux de amănunte părțile cele mai frumoase ale experienței UMF: sesiunile :)).

Așadar, în încheiere, ți-aș recomanda să asculți melodia lui Bobby Mcferrin – Don’t worry be happy și să fii atent(ă) în special la versuri.

In life we have some trouble

When we worry we make it double

Succes!




2 thoughts on “Admiterea și stresul

  • Legat de luatul ciocolatei si apei…la UMF Bucuresti ai sansa sa iei ceva dulce doar INAINTE de intrarea in examen, caci nu se da voie sa intri nici macar cu ropria sticla de apa, dau supraveghetorii apa si pixuri. 🙂

    • Medicus: Cam totalitar regimul pe-acolo 🙁 . Daca tot va dau apa, ziceti-le sa va pune 10 grame de glucoza in 100 de ml de apa si eventual sa va prinda o branula si sa va puna perfuzie :)), creierul are nevoie de glucoza in situatii de stres.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

%d bloggers like this: