Rezutate admitere-Cealaltă listă

Am primit pe mail-ul website-ului această scrisoare incredibil de frumos scrisă. Având în vedere că și eu am fost respins la un moment dat, am simțit din nou fiecare sentiment transpus în cuvintele de mai jos. . Îți mulțumim, oricine ai fi!

Aproape noiembrie, deja 3 luni trecute de la admitere, tot atatea zile de când mi-am vazut numele pe lista de respinși. Si totusi, contrar celor care afirmă cu vehemență ca timpul este cel mai bun panaceu al sufletului celui rănit, va spun eu ca nu este asa.

Cea mai mare discrepanța dintre aparenta si esenta am descoperit-o atunci, încercând să-mi adun bucățile laolaltă si sa trec peste eșec. Usor sa spui “Lasă, n-a fost sa fie, la anul e pentru tine/Ai avut nenoroc/Nu lua asta ca pe un esec, a fost doar o experienta”. Usor sa-ti dai cu parerea in necunoștință de cauză si sa scrii articole despre cum trebuie tratată respingerea la medicina(cand tu, autorul, ești proaspăt admis, student in anul I). Usor sa împarți în stânga Si in dreapta sfaturi fara fundament si pledoarii ale modului in care suferinta trebuie convertita in ambiție, motivație si voie buna. Asta-n aparenta. Ca-n esenta, doar un respins poate empatiza cu adevărat, știind care sunt trăirile care te încearcă cand intri tremurând pe site si vezi ca s-au publicat rezultatele, iar din frica, descarci intai “lista neagra”. Si-ti vezi numele acolo, scris citeț. Nu există urma de indoiala. Un singur candidat se numeste asa, si da, tu esti acela. Ai picat. Ei bine, sentimentul acela e incomparabil, încă ii simt ecoul virulent.

Eu ii zic esec. Si da, nu ma tem sa spun asta, nu ma eschivez. După ce înveți 2 ani de zile pentru a lua o admitere si implicit, pentru a-ti deschide porti către cel mai frumos si mai râvnit scop al adolescenței tale, si ratezi sansa, iti permiți să spui lucrurilor pe nume si sa nu mai edulcorezi. Exact asta a fost, eșec. Asa am simtit, asa am vazut, asa retraiesc. Zilnic. Mărturie-mi stau postarile fostilor colegi-actuali medicinisti(a caror bucurie aproape palpabilă ma atinge de fiecare dată, făcându-ma sa simt deopotrivă cordialitate si dezamagire) accesarile site-urilor mediciniste, pe care le urmăresc cu jind si amărăciune, (știind că stau acasa, pe canapea, în loc să fiu prin vreo biblioteca, studiind, ori prin vreo camera de camin, pregătindu-ma pentru cursul de a doua zi) si pozele cu cadavrul primite de la iubitul student in anul 2, tot la medicina. Doare. Si doare tare. Dar asta nu inseamna ca nu exista viata dincolo de “Respins”. Exista. Eu sunt dovada clara ca nici stigmatul social, nici teama de oprobriul public ori rusinea nu sunt motive suficiente pentru a te izola, sa nu mai spun de manifestarea complexelor de inferioritate. Asa ceva nu exista.

A nu lua la medicina nu inseamna deficit intelectual ori IQ inferior majorității. Inseamna doar loc de mai bună pregatire si perseverență. Inseamna munca asiduă și dăruire, abnegație și erudiție, nu complacere si renunțare. V-o spune cea care in momentul scrierii acestor cuvinte, are pauza de la invatat bibliografia pentru primul test din noul an de meditații la chimie: hidrocarburi. Am luat-o de la capat, cu orgoliul schiopatand si cu încrederea de sine agățată-n piuneze, dar cu o motivație cat casa. Si cel mai important, cu reusita in minte. Sentimentul apartenenței unui loc/unei meserii, pasiunea, dorința nestăvilită de a purta un halat alb pe care să scrie italic si ingrosat “Doctor”, sclipirea din ochi si frematarea pe care le aveti cand vorbiti cu înflăcărare despre medicina, dragilor, pe acestea nicio respingere nu vi le poate fura. Acestea sunt în voi, în sufletul vostru, și vă fac niste viitori medici de excepție, va fac sa VĂ MERITAȚI locul.

Așadar, nu renunțați nici in ruptul capului la visul vostru. Luptati, ridicați-va, dati din coate si eliberati-va calea, nu va asezati singuri in fata succesului prin hranirea emotiilor negative. Asigurați-va ca in momentul susținerii celui de-al doilea examen, nimic nu va poate opri, nici macar teama. Veti fi indestructibili, suferinta de acum va face diferenția dintre voi si restul. Va oferi certificarea ca in voi cresc niste medici extraordinari. Nu vă blamați, fiți blânzi, acordați-vă credit. Aveti grija de voi. Aveți grijă de sufletul vostru, urmati-vă drumurile, Domnilor Doctori!

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.

%d bloggers like this: