Sfaturi pentru boboci

Privind în perspectivă anul care a trecut, realizez că am început primul an de medicină cu aşteptări cam nerealiste, ori nu am ştiut la ce să mă aştept şi am fost luată prin surprindere. În acest scop vreau să scriu articolul, sperând că va mai ajuta şi alţi rătăciţi ca mine.

Auzisem (chiar mai mult decât mi-aş fi dorit) că e mult de învăţat, dar niciodată nu mi-am imaginat că ar putea fi aşa mult. În anul 1, sistemul de referinţă e liceul, unde, cea mai intensă experienţă şi mai dificilă, a fost pregătirea pentru admitere.  Grile şi iar grile, o carte de bio învăţată pe de rost după atâtea citiri, recitiri, ceva teorie de chimie, lucruri asupra cărora am apucat să zăbovesc şi să pătrund cât de cât în detalii, ca să le înţeleg.  Apoi mă lovesc de anatomie -de sutele de pagini din Papilian, Albu etc etc.  În ce mă priveşte, problema majoră a fost că nu ştiam cum să învăţ, nu înţelegeam care e rostul, care e aplicabilitatea, nu găseam nicio plăcere în materia asta (ceea ce e total greşit şi nu încurajez, anatomia e foarte importantă). Una din greşelile mele era că încercam să învăţ anatomia aşa cum învaţam pentru admitere, adică să reţin şi cele mai mici detalii.[the_ad id=”529″]

Doar că informaţia oferită nu e tocmai ceva ce trebuie înţeles, ci e mai degrabă ceva ce trebuie văzut şi memorat, pentru că este aşa cum este şi nu altcumva, deci nu trebuie să gândeşti prea mult. O altă problemă a era că nu reuşeam să gândesc  „anatomic”, citeam şi mă uitam pe atlas dar nu prea îmi puteam forma mental imaginea informatiilor citite (un factor care a contribuit la asta era şi încăpăţânarea creierului meu în ideea că asta e, nu pot să înţeleg materia asta imposibilă), aşa că renunţam foarte uşor şi treceam foarte superficial peste informaţii. Am avut nevoie de experienţa examenului picat ca să îmi pot schimba perspectiva. 13689440_1601894470141276_1048863469_n Ca să nu o mai lungesc, reţeta care funcţionează cel mai bine pentru mine când învăţ la anato e:

  1. Acceptă ideea că, dacă eşti un simplu om, nu vei putea reţine toate detaliile.
  2. Când citeşti, să ai în faţa ochilor atlasul de anatomie, în care sa identifici toate elementele descrise în text.
  3. Prima lectură trebuie parcursă în tihnă, atent, la a doua poţi observa cu uimire că ai reţinut lucruri pe care nu ai depus un efort deosebit să le reţii, sau, cel puţin ştii pe unde să găseşti în atlas elementele respective. În timpul celei de a 2a sau a3a lecturi încearcă să memorezi ceea ce e mai important.
  4. La început credeam că absolut totul e important, însă în încercarea mea de a reţine totul, nu am ţinut minte nici detaliile, nici lucrurile foarte importante. Pe parcurs o să ajungi să vezi că sunt lucruri neesenţiale pentru tine ca student în anul 1 (ex: găurile nutritive, detalii cu toate liniuţele de pe oase, etc) dar sunt alte informaţii fără  de care nu se poate (ex: traiectul arterelor, nervilor, cu măcar câteva raporturi importante, inima cu vascularizaţia şi inervaţia ei, etc)
  5. Am ajuns la concluzia că decât să ştii 80% din materie perfect, în cel mai mic detaliu, mai bine să citeşti toate subiectele astfel încât sa poţi spune 2, 3 cuvinte despre ele. Bineînţeles că unele subiecte le vei reţine mai  în detaliu, pentru că poate ai găsit acel WOW care impresionându-te ţi s-a şi imprintat bine în memorie, dar multe subiecte pot părea de-a dreptul respingătoare. Chiar şi despre alea trebuie să ştii cât de puţin, dar să stii ceva ceva.
  6. Un ultim sfat, aplicabil şi la restul materiilor, ar fi să nu îţi fie groază să întrebi ce nu ţi-e clar. Indiferent dacă eşti luat în râs, sau nu (cel mai probabil că nu vei fi), e mai puţin dureros decât să pici. Întreabă-ţi profesorul, colegul, întreabă-ne pe noi!! (P.S. eu am învăţat anato 1 de 2 ori aşa că încă mai ţin minte o groază de chestii 😀 ). Plus că trăim în era asta a tehnologiei, se găsesc pe net clipuri cu disecţii, explicaţii, atlase 3D, numai să vrei.

Biocelul mi-a plăcut tare, mi s-a părut că aduce mult cu stilul de învăţat pentru admitere. Acolo vei învăţa oricum, fiindcă există şansa să fii ascultat la oricare din laboratoare. Aici sunt multe mecanisme şi procese ce trebuie înţelese. Personal, m-au ajutat mult tutorialele de la Khan academy (youtube) şi altele asemenea , pe care le găseşti cu uşurinţă.

Biostatistica şi biofizica sunt aşaaa de departe de pasiunile mele. A fost greu să învăţ pentru ele, dar am reuşit cumva, prin minune cred J) Cu siguranţă m-ar fi ajutat să-mi dau mai mult interesul în timpul semestrului. Cel puţin la Lp-urile de biofizică. Spre ruşinea mea  mărturisesc că nici nu ştiam înainte cu o săptamână de examenul practic nici cum arată unele instrumente. Nu am făcut cu mâna mea niciun experiment de la început la final şi am regretat tare. Nu trebuie să te tragi înapoi de la la a face cu mâinile tale proprii experimentele, sau dacă nu apuci, măcar sa urmăreşti cu atenţie pe cine le face.  Se aplică şi la experimentele de la biochimie.

În principiu, dacă treci cu bine de semestrul 1, semestrul 2 va fi mult mai fain. Chiar şi dacă nu treci cu bine de semestrul 1 (şi dacă petreci mai mult timp plângându-te decât învăţând, ai toate şansele să eşuezi) tot e mai fain semestrul 2, parcă se apropie mai mult de medicină. Am discutat de materiile care mi-au ridicat mie probleme şi v-am spus nişte lucruri pe care eu mi-aş fi dorit să le ştiu.

[the_ad id=”529″]

Concluzii:

Ai răbdare, confuzia nu dispare prea uşor, mai ales dacă te descurajezi şi te împiedici la fiecare pas.

Eşti un simplu om, nu ai mai făcut asta până acum, aşa că nu ezita să ceri ajutor şi sfaturi de la cine a trecut pe acolo şi te înţelege.

Organizează-ţi bine timpul, astfel încât să reuşeşti cât de cât să îţi îndeplineşti sarcinile de la o săptămâna la alta, dar lasă-ţi timp şi pentru tine.  E foarte important să ştii să îţi faci ordine în priorităţi şi cred că exact aici stă una din cele mai relevante probe ale maturităţii: să găseşti echilibrul între studiu şi relaxare, între muncă şi pauză, între renunţare la neesenţial şi alegerea importantului.

Învaţă să te cunoşti, să vezi cum e cel mai eficient să înveţi, să descoperi care îţi sunt limitele şi cel mai probabil să descoperi că sunt muuult mai largi decât te-ai gândit vreodată.

Aş mai avea multe de spus, dar nu vreau să ştirbesc din plăcerea provocării de a descoperi tu însuţi ce înseamnă viaţa de student de anul 1. E o viaţă tare faină, după ce i-ai găsit rostul. Ai tot dreptul să nu fii de acord cu mine (nici eu nu eram de acord cu mine acum un an, lucru foarte observabil în articolul cu impresiile din prima săptămână de şcoală)…Poţi oricând să îţi împărtăşeţi incetitudinile şi nelămuririle cu noi, echipa Grile Medicină. Vom face tot ce ne stă în putinţă să ajutăm.




 

 

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.