Procrastinarea, sau opusul la “Nu lăsa pe mâine ce poți face azi”.
Toți am trecut prin asta la un moment dat sau altul și am putea spune că-i un fenomen relativ normal, nu? Posibil, nu comentez, însă sigur îi un fenomen dăunător pe termen lung. De ce? Poate face diferența între succes și eșec, între promovarea unui examen și “distracția din Restanța 1″(UMF-iștii știu de ce).
De ce cred eu că apare procrastinarea? Eu cred că-i un fel de mecanism al creierului prin care încearcă să obțină doar ce-i plăcut în viață și ce-i amuzant. Și să fim serioși, cine nu vrea să facă în viață doar ce-i place? Creierul nostru sigur vrea asta, însă viața nu funcționează așa. Cum s-ar zice ardelenește: “Nimnic nu-ți ptică din ceruri.”[the_ad id=”529”]
Un alt posibil motiv pentru care apare procrastinarea se referă la situațiile în care ai învățat deja prea mult, iar atunci, posibil ca mijloc de autoprotejare, creierul te face să nu mai vrei să înveți, să cedezi, să nu te suprasoliciți.
Și cum te “convinge” creierul să nu înveți? Ați fi surprinși de cât de inventiv poate fi. De la: mă pun să fac video-uri în care să explic ceva, la banala vorbă “nu strică o pauză din când în când”, până la simplul “nu am chef”. Sau brusc, atunci când trebuie să învățăm la ceva, ne apucă dorințele să facem hobby-uri de care nu ne-a păsat până atunci. Cred că fiecare din noi avem propriile motive.
Și ajungem la ceea ce mi se pare cel mai important: recunoașterea procrastinării și, ulterior, “tratarea” ei. De ce spun că-i etapa cea mai importantă? Deoarece ca să rezolvi o problemă, primul pas important îi să îți dai seama că ai o problemă. Dacă nu îți dai seama că ai o problemă, atunci continui să te minți în continuare crezând că înveți altfel decât trebuie. (învățatul se face ținând cursul în față, metoda clasică, nu alte grozăvenii).
Cum îți dai seama de problemă?
În primul rând, trebuie să vezi dacă acțiunea pe care o faci în loc să înveți are de-a face cu ce trebuie să înveți. Dacă stai și admiri frumusețile de pe FB în loc să admiri frumusețile din curs, you’re doing it wrong! Excepție: dacă stai pe FB pe Medicus, aici nu faci nimic greșit.Apoi, trebuie să compari eficiența activității ce înlocuiește învățatul cu, ia ghiciți, învățatul propriu-zis. Revenim la exemplul cu FB. Dacă admiri ce boticuri de rățuște rujate o mai apărut pe FB, you’re doing it wrong. Excepție: studiezi buzele la anatomie :)) . Dacă te uiți la un video care să-ți explice ceva ce nu ai înțeles, atunci îi foarte ok, atâta timp cât te limitezi la video-ul acela sau până ai înțeles partea respectivă și nu te întinzi. Nu am să dau procentaje cu eficiența aici, e irelevant și fără sens. Dar gândește-te doar că dacă eficiența îi de 50% comparat cu învățatul clasic, tu practic înveți într-o oră ce ai fi putut în 30 de minute. Iar timpul acela pierdut îi în defavoarea ta. Și știi când doare cel mai tare? După ce mergi la examen, vine subiectul și știi că în loc să stai pe FB admirând ce-o mâncat X-ulescu în oraș, puteai să insiști puțin mai mult la hialinoza intracelulară din cursul de morfo-pat.
Aici aș vrea să menționez capcana în care cad unii: cititul din alte cărți. Acest lucru îi foarte ok, chiar recomandat(în special în Universitățile din țările cu apă caldă, mai civilizate), însă problema cu această abordare este că oricum nu ai destul timp să iei toate tratatele și să le studiezi, deși ar fi chiar foarte bine, cu atât mai mult cu cât adesea îs mult mai bine scrise decât cărțile profilor și au imagini mai faine. Totuși, de multe ori cărțile profilor sunt scrise din mai multe tratate, ca o sinteză, pot conține detalii suplimentare față de unele atlase, detalii care, ați ghicit, vin la examen. Plus că tu dai examenul cu proful respectiv, nu cu cine a scris tratatul. Legat de cei cu admiterea, chestia îi simplă: ce scrie la bibliografie îi sfânt. Ce soluție propun eu la dilema aceasta? Un compromis, chiar îl recomand de fapt: citești din tratat cât să înțelegi, apoi te întorci la ceea ce trebuie să faci.[the_ad id=”529″]
Și așa ajungem la posibilele opțiuni TERAPEUTICE ale procrastinării. Te avertizez de pe acum că va fi greu, creierul îi puternic când vine vorba de plăcerile lui și nu se lasă cu una cu două. Va juca murdar și trebuie să te prinzi de asta.
Un prim pas ar fi să conștientizezi că trebuie să înveți dacă vrei să ajungi ceva în viața asta, dacă îți dorești cu adevărat un lucru. Nu poți obține ceva fără muncă, asta-i clar.(nu discut despre “jmekerii” aici pentru că și aici, viața ți-o dă înapoi, orice scăpare a ta înseamnă o vulnerabilitate, care va ieși la iveală în anumite momente ale vieții tale, mai ales ca medic).
După ce-ai conștientizat că singura cale este să înveți, trebuie să realizezi că trebuie să înveți CURSUL, evident. Nu te apuca tu să revoluționezi procesul de învățare în sesiune, tot ce o să revoluționezi îi restanța ta. Idem și pentru cei cu admiterea: faci grilele și înveți CORINT-ul și ce nu înțelegi, întrebi pe net sau cauți. Dar nu te apuca să înveți tratatele, ai vreme la facultate destul în 6 ani să tot înveți până ce-o să te saturi.
Trei la mână: lasă Facebook-ul în pace și internetul. La admitere/ examen nu o să te întrebe cine și-o dat check-in în timp ce micționa. Nu spun să înveți non-stop, dar când înveți, atunci numai asta faci și atenția trebuie să-ți fie îndreptată în direcția asta. Nu merge să tragi cu un ochi pe timeline și cu un ochi prin CORINT, că nu suntem cameleoni să ne putem mișca ochii independent unul față de celălalt.
Pașii următori țin de tine, pentru că nu suntem toți egali, fiecare din noi suntem diferiți. Iar tu, stimate cititor, te cunoști cel mai bine și doar TU te poți ajuta să ieși din boala procrastinării. Nu eu, nu câinele, nu pisica, nici psihologul, nici terapeutul, nici chiar eu ce am scris acest articol. În cel mai bun caz prin articolul ăsta reușesc să te fac să conștientizezi problema(dacă o ai, dacă nu, felicitările mele, ești tare!) Dar de aici încolo, totul depinde de tine! Trebuie să te zbați, să găsești tu o soluție, soluție care, te asigur eu, există, asta ca să contracarez de pe acum ceea ce creierul cu procrastinare spune: “Nu este nicio soluție!”. Ba da, este, trebuie doar să cauți. Oh, apropo, nu există NU POT, NU POT trebuie să iasă din vocabular. Conștientizează că există NU VREAU, care-i diferit față de NU POT.
Cam atât aș avea de spus momentan- felicitări dacă ai ajuns să citești până aici, ai câștigat prima ta luptă cu procrastinarea, deoarece în loc să spui că nu ai chef să citești ce-o fi scris ală atât de mult, ai ales să dai click pe SEE MORE. Și nu uita, creierul este un organ “maleabil”, vezi fenomenul de neuroplasticitate. Pe scurt, poți să-ți schimbi modul de a gândi și să nu mai procrastinezi. Trebuie doar să vrei, dar nu va fi ușor, iar rezultatele nu apar chiar imediat.
Nu ai această problemă cu procrastinarea dar totuși ai citit până aici? Ajută-ți aproapele care are problema asta, îți va mulțumi mai încolo.
Mult succes!
Dacă totuși ai decis că ai vrea să înveți aici ai unele articole interesante Stiluri de învățare , Cum trebuie să înveti pentru medicină
Dacă ți-a plăcut acest articol și ai nevoie de mai multe informații despre medicină vizitează Medicus. Acest articol îi aparține lui Medicus, iar Grile Medicină împarte materialul de calitate pentru a fi cât mai accesibil.