Martor la autopsie

Intru în sala de autopsie, alături de colegii mei, bucuroși fiind toți că vom vedea pentru prima dată o autopsie. Toți văzuserăm până atunci cadavre la anatomie, însă erau toate “uscate” din cauza formolului. Singurele organe ce le văzusem și păreau mai proaspete în cadrul orelor de anatomie aparțineau sistemului nervos central. Ooo, și cele 2 capete de om scoase dintr-o găleată cu formol, din care unul avea o expresie de durere, de suferință.

Entuziasmul meu era foarte naiv căci, de îndată ce am intrat în sală, am văzut cadavrul palid  întins pe masa de autopsie, dezbrăcat și doar cu un bilet lipit pe coapsa dreaptă, pe care era trecut numele și vârsta pacientei: în jur de 80 de ani. După ce văzusem atâția pacienți în spital, pacienți care erau, în mod evident, vii, mi se părea foarte ciudat să văd un cadavru, care mă ducea cu gândul la un om viu, spre deosebire de cadavrele de la anatomie, care mă făceau să mă gândesc la mumiile egiptene. (dacă nu aveți bani să mergeți în Egipt, mergeți la anatomie)

Autopsierul își ascuțea cuțitul lung de vreo 20-30 de cm în timp ce mortul stătea liniștit cu ochii închiși. Autopsia începe cu o inspecție a corpului care, în cazul de față, era nesemnificativă. Ulterior, se practică o incizie mediană(pe mijloc) la nivelul toracelui și a abdomenului, spre deosebire de incizia în formă de Y care apărea la dr.G, pentru cei ce v-ați uitat. După aceea, coastele cedau sub presiunea dinților cleștelui de grădină cu câte un pocnet osos zgomotos pentru fiecare coastă, iar apoi sternul a fost scos. În cavitatea toracică s-a evidențiat sânge(=hemotorace), sânge scos și măsurat cu un fel de polonic. Ulterior, s-a făcut disecția inimii, care a fost sursa hemotoracelui.(pentru toți cei ce vor să știe cum arată o inimă “proaspătă”, nu formolizată, vă recomand să mergeți la tăiat de porc, seamănă foarte mult). Mai exact, pacienta suferise un infarct miocardic.

https://commons.m.wikimedia.org/wiki/File:Enrique_Simonet_-_La_autopsia_1890.jpg#mw-jump-to-license
https://commons.m.wikimedia.org/wiki/File:Enrique_Simonet_-_La_autopsia_1890.jpg#mw-jump-to-license

Inima, ca și orice alt organ al corpului, are nevoie de o circulație nutritivă, ca celulele acesteia să primească oxigen și substanțe nutritive.(nu îți merge motorul fără carburant și oxigen, nu?) Iar cantitatea infimă ce difuzează prin endocard în miocard este cu mult sub nevoie miocardului. Așadar, inima are o circulație coronară, reprezentată de arterele și venele coronare, care o alimentează, respectiv o drenează. Însă, problema este că inima are o circulație de tip terminal. Mai simplu explicat, în cazul inimii, o zonă anume e irigată doar de o arteră coronară, astfel că dacă aceasta “se înfundă”, La revedere!, Pa și pusi! cu irigația miocardului respectiv. Iar acea zonă din inimă rămâne brusc fără substanțe nutritive și, mai grav, fără oxigen, lucru de care miocitele au nevoie de îndată. Astfel că, în decurs de câteva secunde, glicoliza aerobă încetează, ceea de duce la o scădere a cantității de ATP și la o acumulare de metaboliți toxici(ex. acid lactic din cauza glicolizei anaerobe) în celula musculară cardiacă. N-ai ATP, n-ai contracție, n-ai funcție de pompă în zona afectată.  În plus, miocardul începe să moară, așa că este riscul ca, deși pacientul să fi fost stabilizat, zona de miocard afectată devine friabilă și, ca o complicație, poate să apară ruperea miocardului. Foarte grav, după cum vă imaginați, deoarece sângele țâșnește în pericard=> hemopericard=> tamponadă cardiacă(=și ce a rămas funcțional din inimă și ar vrea să pompeze nu poate deoarece inima nu se poate extinde din cauza cantității mari de sânge din cavitatea pericardică, ce nu permite destinderea inimii și implicit umplerea acesteia cu sânge).

Iar asta s-a întâmplat și la pacienta de la autopsie, care a murit la vreo 12 ore după ce suferise un infarct. Mi se părea trist când am aflat, de fapt orice moarte mi se pare tristă. E drept, doamna avusese o vârstă destul de înaintată, însă totuși…

Vreo 5 sau 6 cm de piele, țesut adipos, fascii, mușchi plus niște oase în cazul toracelui separă tot ce înseamnă pericol în mediul înconjurător de organele vitale!

După aceea, autopsia a continuat, autopsierul secționând abdomenul pentru a scoate toate organele, care trebuiau examinate. Am rămas uimit când am conștientizat cât de subțire e cu adevărat peretele abdominal și cel toracic. Spun conștientizat, deoarece citisem și învățasem până atunci despre asta, dar cel mai bine îți dai seama de ceva când vezi cu ochii tăi. Vreo 5 sau 6 cm de piele, țesut adipos, fascii, mușchi plus niște oase în cazul toracelui separă tot ce înseamnă pericol în mediul înconjurător de organele vitale!

Vreau să vă spun că noi, oamenii, ne credem foarte puternici, ne credem adesea invincibili, însă, în realitate, suntem foarte firavi. Pe cât de miraculos și complex e corpul uman, pe atât de vulnerabil este. Nu mă credeți? Amintiți-vă ultimul accident văzut la știri, amintiți-vă ultima scenă de bătaie din Game of Thrones în care un soldat își înfige sulița în pieptul altuia. Gândiți-vă numai la rănile provocate la nivelul inimii, organ vital.

Iar, de parcă asta nu ar fi destul, noi mai și îmbătrânim sau, cu alte cuvinte, avem o dată de expirare. Iar un lucru e foarte sigur, poate cel mai sigur: moartea. Asta e, deși se fac progrese pentru a găsi soluția nemuririi, încă mai e mult până acolo, dacă se va ajunge acolo vreodată. Specia supraviețuiește, însă individul nu… 🙁

Poate ar trebui ca fiecare din noi să fim martori la autopsii din când în când…

Dacă în viața de zi cu zi, nu prea ne gândim la moarte, la autopsie privești direct “rodul” morții și conștientizezi cât de neputincios ești în fața acesteia. Așadar, vă întreb: Merită să vă supărați și certați din nimicuri?  Are rost să țineți supărare și mânie? Nu mai bine lăsați ceva în urma voastră? Nu mai bine îi ajutați pe cei nevoiași? (nu cei leneși!) Nu mai bine vă bucurați de viață și de persoanele dragi vouă?

Poate ar trebui ca fiecare din noi să fim martori la autopsii din când în când… atunci, cu siguranță, lumea ar fi mai bună.


Contact: https://www.facebook.com/romedicus/

<body><script async src=”//pagead2.googlesyndication.com/pagead/js/adsbygoogle.js”></script>
<ins class=”adsbygoogle”
style=”display:block”
data-ad-format=”autorelaxed”
data-ad-client=”ca-pub-5686107408997906″
data-ad-slot=”8198843526″></ins>
<script>
(adsbygoogle = window.adsbygoogle || []).push({});
</script>
</body>

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.