Am profitat de faptul că la UMF Cluj-Napoca au venit studenți de la alte facultați de medicină din țară și am pus și eu câteva întrebări legate de facultatea lor pentru a putea face câteva comparații. Am reușit să conving unul dintre acești studenți să descrie cum s-a simțit în Cluj .[the_ad id=”529″]
Studentul din schimbul de experiență
Niciodată nu mi-a plăcut să stau mult timp în același loc. După liceu, am plecat în Anglia să studiez psihologia și după un semestru, am decis să mă întorc acasă și să dau la medicină. Atunci când am aflat de Transmed, un program de exchange care îți permite să petreci o săptămână într-o altă universitate de medicină din țară și să participi la cursuri și laboratoare cu ceilalți studenți, am știut că o să aplic de câte ori o să am ocazia.
Am decis ca prima experiență Transmed să o am la Cluj-Napoca. Întrebarea firească, pe care am primit-o de la toate persoanele cu care am interacționat acolo, a fost “De ce Cluj?”. Adevărul este că am mers la Cluj fix pentru a găsi un răspuns la întrebarea asta. Atunci când m-am hotărât să dau la medicină, cu 4 luni înainte de admitere, eram tabula rasa în ceea ce privește universitățile din țară și procesul de admitere în sine, dar întrebând în stânga și în dreapta, “Clujul este cel mai bun” a devenit un laitmotiv. Așa că am mers acolo din curiozitate și ca să infirm sau confirm ceva ce începuse deja să sune clișeic. Deși o săptămână s-a dovedit prea scurtă pentru a face tot ce îmi propusesem și pentru a-mi forma o opinie complet avizată, o să prezint câteva dintre constatările pe care le-am făcut pe parcursul timpului petrecut acolo.
În primul rând, m-a bucurat să descopăr o atmosferă mult mai relaxată la cursuri, unde relația între profesori și studenți este mai mult una de cooperare (cel puțin din partea profesorilor, dar o să revin la asta), decât de subordonare a studenților față de cadrele didactice. Teoria mea este că centrele universitare mai mici au un complex față de Iași, Cluj sau București, și încearcă să compenseze pentru unele neajunsuri și să-și îmbunătățească reputația printr-un exces de zel în ceea ce privește ordinea și disciplina, atitudine ce nu cred că își găsește locul în mediul universitar. Dar acesta e un aspect mult mai ușor de controlat decât îmbunătățirea calității stagiilor din spital, spre exemplu, deci probabil așa se explică de ce se concentrează pe asta.
Spuneam mai devreme că la cursurile la care am participat atitudinea a fost una de cooperare din partea profesorilor. Aceștia încercau să fie interactivi, mai degrabă decât să citească de pe slide-uri, punând întrebări, strecurând glumițe și chiar făcând recomandări de lectură. Din păcate, am fost dezamăgită să văd că studenții nu erau prea receptivi, ceea ce mi s-a părut o risipă așa de mare. Acasă, nu pierdem niciodată ocazia să ne spunem opinia atunci când prindem ocazia (probabil pentru că se întâmplă mai rar). Deci, dacă sunteți studenți și aveți profesori care chiar își dau silința să țină un curs interactiv, profitați de asta. Dacă vi se pare incomod să dați un răspuns evident sau greșit în fața a zeci de colegi, imaginați-vă doar cât de incomod trebuie să fie pentru ei să fie ignorați de un amfiteatru întreg.
În rest, studenții mi s-au părut deschiși și prietenoși. Mă simțeam ca un outsider și nu știam exact cum o să reacționeze la prezența mea la ei în laborator, sau care sunt normele sociale în ceea ce privește interacțiunile de genul ăsta (Ar trebui să mă urc pe o bancă și să mă prezint? Să pregătesc un mic număr de dans/teatru/cântat? Sau să mă fac cât mai mică și invizibilă, ca să nu deranjez?). Din fericire, înainte să mă decid asupra uneia dintre metodele de abordare, ei m-au luat în primire, curioși cu privire la mine și facultatea mea, dar și dornici să mă ajute să mă integrez acolo în cele câteva ore pe care urma să le petrecem împreună (unul dintre ei chiar m-a rugat să scriu acest articol ).
[the_ad id=”529″]
În sfârșit, întrucât am stat la cămin, am avut parte de experiența studențească într-adevăr completă. În ceea ce privește căminul, am fost privilegiata locatară a căminului pentru rezidenți, unde, în afară de plânsetele unui bebe, nu aș putea găsi nicio altă obiecție. Dar nu știu exact cum stă treaba cu căminele pentru studenți. Pot să vă spun însă că zona campusului este extrem de drăguță și puteți găsi de la shaorma, la mâncare indiană și, desigur, pub-uri. Așa că după o zi lungă la facultate, o să aveți ocazia să vă răsfățați. (Strada Piezisă)
Per ansamblu, experiența mea a fost foarte plăcută și o recomand oricărui student de medicină care are chef de ducă. Cât despre răspunsul la întrebarea de la începutul articolului, ceea ce face Clujul aparte este faptul că nevoile studentului sunt realmente luate în considerare și se încearcă să li se creeze un mediu plăcut și propice, atât universitar, cât și în campus. Dar sper ca cercetările mele să nu se oprească aici și să îi mai vizitez și pe viitor. Pentru verificarea concluziilor mele, desigur . All in the name of science .
Pingback:Schimb de experiență